Ewa Vishnevsky

              Nu a bătut la uşă, a păşit în camera de hotel hotărâtă, mânată de dorinţă, conştientă de ceea ce avea să se întâmple şi nerăbdătoare ca visul să se consume cât mai repede. Ştia că o aşteaptă. Avea mintea goală, şi stomacul la fel, dar îşi simţea sângele curgând şuvoaie în trupul ei, o furnicau degetele până la vârfuri şi inima nebună, tânără şi înfometată stătea să îi iasă din piept. Cămaşa verde din mătase transparentă, strânsă în talie, provocatoare, îi urma fidelă ritmul alert al respiraţiei, îi mângâia bustul tare, care avea să devină plastilina între palmele lui câteva momente mai târziu. Gândul ăsta i-a tăiat respiraţia pentru o secundă, forţând-o să înghită în sec, iar o broboană rece i s-a prelins sălbatic dinspre claviculă spre sâni şi s-a pierdut în crestătura de la care el nu mai putea să îşi ia ochii acum. Dar nu era un gând, ea nu mai gândea. Era o dorinţă, mistuitoare, animalică, o poftă carnală care puse stăpânire pe ea încă de se cazase în hotelul ăla fără bagaje. Îşi uitase acasă toate regulile şi inhibiţiile, toată moralitatea care o încorseta zi de zi până la sufocare. Se simţea liberă. Avea mintea goală acum, tot ce simţea era dorinţa. Şi fusta aia mulată, cu talie înaltă, care completa de minune tocurile şi îi făcea picioarele să pară nesfârşite, o strângea, strigând parcă să fie dezbracată. Acum o mai încorsetau doar hainele, doar lenjeria lipită de pielea ei, devenită prea strâmtă, parcă prea groasă, simţea că dacă nu scapă de ea curând nu va mai putea să respire.               Printre draperii apusul pătrundea pe alocuri în cameră.             Atmosfera era încărcată. Era cald, mult prea cald, aparatul care respira aer rece în încăperea aia străină, tot mai mică, dintr-odată nu mai reuşea să faţă fată. O privea cu ochi flămânzi, licărind, pe cea lângă care aproape descoperise iubirea cu timp în urmă. Dar nu mai era copila aia, de data asta se arata în faţa lui mai femeie ca oricare alta, de la depărtare mirosea a dorinţă, de parcă toată pasiunea de pe pământ s-a scurs în fiinţa aia care răspândea acum în faţa lui erotism prin toţi porii. S-a simţit uşurat când s-a apropiat şi l-a sărutat brutal în timp ce şi-a împletit braţele de după gâtul lui, pentru că n-ar fi ştiut ce să spună. Era frumoasă. Prea frumoasă. Recunoştea acelaşi gust de vişine şi buzele îi erau la fel de moi, iar degetele lui se plimbau prin părul ei cu aceeaşi lejeritate de altădată. A sărutat-o după gât şi mirosul de mare l-a făcut să se simtă ca acasă, iar sânii ei, plamaduiti parcă după palmele sale, l-au facut să o dorească şi mai mult la gândul că e aici, că e “a lui” şi n-a încetat niciodată să fie. Dar nu mai era ea, se schimbase ceva. Şi-a dat seama de asta când şi-a înfipt sălbatic degetele în carnea sa de parc&#